Transfer de sentimente

Crezi că te iubesc...De fapt, ești sigur de asta. Te înșeli!

Încerc tot timpul să mă apropii de tine. Vreau să intru în viața ta, să petrec timp cu tine. Dar nu pentru că te-aș dori...Fac asta fiindcă aș vrea să mă apropii de altcineva, dar îmi e teamă. Tu poți să-mi faci ce vrei: să mă folosești, să mă respingi, să fii indiferent. Nu mă mai afectează. Mai mult de atât nu îmi poți face. În schimb, nu aș putea suporta ca cel lângă care vreau cu adevărat să fiu să-mi facă toate astea. Așa că încerc să mă apropii de tine.

Îți scriu sau îți vorbesc despre sentimentele mele pentru tine. De fapt, îți vorbesc despre sentimentele mele pentru altcineva.
Dacă îmi place un băiat nu îi voi spune. Îți voi zice ție tot ceea ce aș vrea să-i spun lui. Îți voi spune cât de mult îmi lipsești, cât de mult te vreau, câtă nevoie am de tine, cât de mult te iubesc. Îmi poți răspunde cum vrei: poți râde de mine, îmi poți spune că nu-mi împărtășești sentimentele sau poți chiar să nu spui nimic. Nu mă mai afectează. Am învățat să fiu imună la vorbele tale. Nu-mi poți spune lucruri care să mă doară mai mult decât cele pe care mi le-ai spus deja. În schimb, nu aș putea suporta ca cel pe care îl vreau cu adevărat să-mi răspundă așa cum ai făcut-o tu. Așa că îți spun ție.

Mă voi întâlni în continuare cu tine. Te voi lua în brațe. Te voi săruta și îți voi vorbi frumos. Voi face toate lucrurile astea cu tine, nu cu el. Tu nu mă mai poți răni. El poate.

Ești cel asupra căruia fac transfer de sentimente. Și  e ciudat...pentru că uneori când îți spun ceva nici eu nu mai știu dacă îți spun ție sau îi spun altuia...