De mâine te voi urî...

De mâine te voi urî...cu toată forța, din tot sufletul...

De mâine voi vrea să nu te mai văd niciodată. Și dacă ar fi să te văd, te-aș ignora, ca pe un necunoscut, un nimeni, un nimic. Nu vei primi niciun salut din partea mea, niciun zâmbet, nicio privire...Tu mă vei privi. Voi fi frumoasă, mai frumoasă decât am fost vreodată. Voi avea toate calitățile și toată independența pe care le-ai căutat la o fată. Vei vrea să-mi vorbești, să mă atingi, să fiu a ta. Îmi vei căuta privirea, zâmbetul, glasul...Nu vei primi nimic.

De mâine nu te voi mai suna, nu-ți voi mai trimite mesaje, nu-ți voi mai vorbi. O să-mi găsești cândva numărul în agenda telefonului și-ți vei da seama  că nu ai mai primit niciun semn de la mine, că te-am uitat, că nu mai ești iubit, că ești singur... Și dacă vreodată vei încerca să mă suni, nu-ți voi răspunde. Vei realiza atunci că eu nu sunt singură, că sunt iubită și că cineva se gândește la mine...Pentru mine vei fi doar trecut. Și cine se mai gândește la trecut?

De mâine vei dispărea din gândurile mele. Vei fi doar o pată de ură rămasă în mintea mea. Dar pata va fi ștearsă de cel ce'ți va lua locul...cel pe care îl voi iubi, cel la care mă voi gândi, cel căruia îi voi trimite mesaje și   pe care îl voi suna, cel ce îl voi ține de mână atunci când mă vei vedea. Tu nu vei mai fi nimic...Nici măcar o pată.

De mâine te voi urî...cu toată forța, din tot sufletul...Dar încă nu e mâine. E azi. Vino, ia-mă în brațe! Nu lăsa ziua de mâine să vină!