duminică, 11 martie 2012

Eu despre mine


Am vrut mai devreme să-mi reactualizez descrierea de la profilul Blogger. Dar cum acolo nu sunt acceptate decât 1200 de caractere, am fost nevoită să șterg foarte mult din descrierea inițială. Și pentru că sunt de părere că e singura descriere reușită pe care mi-am făcut-o vreodată am s-o scriu și aici. Ar fi păcat să rămână necitită, zic eu. Sună cam așa:

Niciodată nu mi-a plăcut să mă descriu. Dar haide să încerc.
1. Mă numesc Ana-Maria C.  Sunt născută pe 8 aprilie 1992 (da, luna viitoare schimb prefixul -fac 20 de ani- și mă simt puțin cam ciudat, deși nu e o schimbare de prefix așa de mare ca aceea când vârsta începe deodată cu 3 în față; totuși, e ciudat pentru că am trăit timp de 10 ani având vârste care începeau cu 1).

2. M-am născut în Videle, un oraș de care mulți dintre voi probabil că nici nu au auzit. Am copilărit apoi la țară, într-un sat din Teleorman (apropo, orașul Teleorman nu  există). Mă bucur că am crescut la sat, deși multe persoane de la oraș au preconcepții despre oamenii de la țară. Însă, spre surprinderea oamenilor de care ziceam, am avut și wc în casă și apă caldă și cablu, iar acum am și internet. În plus am avut și o casă mare, o curte mare, mulți prieteni și mult spațiu pentru joacă. Nu mi-aș fi dorit să cresc la oraș (poate doar dacă era vorba de un oraș de munte). Mi-a plăcut copilăria mea în care jucam leapșa la poartă, în care mergeam la școala mea cu puțini copii (faptul că eram puțini ne-a ajutat să ne cunoaștem bine) și în care vara mă duceam la scăldat (și nu, nu am luat niciodată vreo boală de piele, pe care mulți dintre copiii de azi o iau și de la cele mai de fițe piscine). Iar faptul că mergeam la scăldat nu înseamnă că nu mergeam și la mare. Am mers la mare în fiecare an, începând cu vârsta de un an. Probabil că de aceea și iubesc marea atât de mult. Dar deja mă îndepărtez de la subiect. Ceea ce vreau să spun e că nu aș da copilăria mea la țară pe una la bloc. Am acum, când sunt mare, am destul timp să cunosc și orașul.

3.Îmi place să citesc (mult, pentru că e plăcut să intru în alte minți decât a mea; și urăsc când oamenii se miră auzind despre această pasiune a mea, de parcă ar fi un lucru rău), să mă uit la filme și la seriale (da, am fost și eu cuprinsă de febra serialelor).

4. Sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele comunicării. Mi-ar plăcea să devin reporter (și să ajung prin tot felul de locuri interesante; mi-ar plăcea să merg chiar și într-o zonă aflată în plin război, pentru a cunoaște răul în starea lui pură), prezentatoare de știri (și nu pentru că  o plac pe Esca) sau să scriu la o revistă glossy foarte tare (știu, e în neconcordanță cu primele, dar mă atrage și glamour-ul; sunt o fire complexă, ce vreți?).

5. Sunt pasionată de personalitățile celebre din istorie, muzică sau film. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în orice perioadă de mai înainte de 1950. Ar fi fost ideal să fiu amanta unui rege al Franței pe la 1600-1700, deși nici Regină nu sună rău. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în Grecia Antică (dar să fiu bărbat, știm cu toții ce drepturi n-aveau femeile la vremea aceea) și să-l cunosc pe Alexandru cel Mare. Nici să mă nasc în Italia anilor 1500, în familia Borgia nu ar fi fost rău. Ar fi fost frumos de asemenea și să mă nasc în America, să ajung actriță în Epoca de Aur a Hollywood-ulului, să mă împrietenesc cu Vivien Leigh și să am relații cu Marlon Brando sau Clark Gable. Dar iată că m-am născut în România, în anii '90 și trebuie să mă descurc cum pot.

6. Știu că sunt fenomenală, dar mai știu și că nu o arăt tuturor. Sunt sigură că mă așteaptă lucruri mărețe și fabuloase (trebuie numai să am răbdare). Îmi place să cred că oamenii nu știu "cât de sus pot eu să sar". 

7. Îmi place de mine pentru că sunt miloasă, pentru că mă impresionează poveștile dramatice ale oamenilor și nu sunt indiferentă la suferința altora.
Îmi place că sunt o fire complexă, că nu am prea multe prejudecăți și preconcepții. Am învățat să fiu realistă, să știu că în viață e nevoie de compromisuri, dar asta nu înseamnă că nu am principii.
Îmi place că am realizat că în viață totul se poate rezolva, dacă nu acum mâine, iar dacă nici mâine atunci în timp.
Îmi place că iubesc copiii, animalele, natura și tot ce e frumos. Îmi place că o melodie frumoasă, o carte bună, un film spectaculos, o operă de artă sau un peisaj îmi pot face "pielea de găină"  și mă pot cutremura.
Îmi place că știu să râd, dar în aceeași măsură știu și să plâng. Îmi place că pot fi veselă, plină de viață, că mă pot distra, că pot dansa așa cum vreau, că pot face tot felul de prostii de care mai târziu pot râde sau pe care le voi regreta, dar îmi place și că pot suferi, că mă pot plânge, că pot simți durerea, teama, frica, neîncrederea, regretul. Toate sentimentele astea înseamnă să trăiești. Viața nu ar fi completă dacă vreunul dintre el ar lipsi.

8. "Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu îmi este străin"- cam asta pot să spun despre defectele și calitățile mele, în continuarea la ceea ce am zis mai sus. A, și cred că am învățat din greșelile mele, deși pe unele sigur le voi mai repeta. Uneori, pentru a simți că trăiesc cu adevărat e nevoie și să sufăr, să regret sau să fiu pusă în situații limită.

9. Într-o zi mi-ar plăcea să scriu o carte (sau mai multe), să am o familie numeroasă, o asociație de caritate și să locuiesc pe o insulă exotică.

Asta sunt eu. Ce ziceți, mă plăceți?



2 comentarii:

  1. Felicitari pentru blog :) O sa mai revin pe el :)

    Daca doresti sa primesti 2 propuneri blogosferice, rog sa ma contactezi pe email :)

    MErsi :)

    Salutari :)

    RăspundețiȘtergere