Stăteam și mă gândeam că eu am început blogul direct, fără nicio postare în care să spun de ce mi l-am făcut, ce urmăresc și altele. Nu am simțit nevoia să fac asta pentru că am mai avut un blog, în care scrisesem o astfel de postare. Din nostalgie am intrat astăzi pe vechiul blog și am găsit respectiva postare. M-am gândit să o pun și aici pentru că mi se pare actuală, deși e veche de doi ani. Veche și actuală, știu că sună ciudat...Dar așa este. Privesc treaba cu blogul în același fel ca atunci și acum. Dar în loc să pălăvrăgesc, hai mai bine să spun ce scria pe acolo ( mai bine zis să copiez):
Am observat că în ultima vreme e o modă să ai un blog (la fel cum e la modă să ai Facebook și Twitter). Am citit și eu unele bloguri și mi s-a părut interesantă ideea de a vorbi despre tine, de a-ți exprima părerile, gândurile, pasiunile, antipatiile, plăcerile, viciile.
M-am gândit o perioadă bună dacă să-mi fac și eu unul sau nu. De ce m-am gândit atât? În primul rând fiindcă nu știam dacă sunt capabilă să fiu în primul rând sinceră față de mine,să-mi exprim adevăratele gânduri, fără ascunzișuri. În al doilea rând fiindcă mi-era teamă că voi fi judecată de cei ce-mi vor citi blogul.
Totuși, uite-mă aici. Mi-am făcut blog! O să încerc să-mi exprim gândurile sincer, fără a mă teme de nimic. Poate să mă judece cine vrea, însă cred că înainte de a judeca pe cineva ar trebui să te pui în locul persoanei respective. Poate că și tu ai proceda la fel într-o anumită situație. Sau poate că nu. Dar să arunce cu piatra cel ce nu a greșit niciodată.
Cam asta ziceam eu prin 2010. Pe lângă motivele de mai sus, mi-am făcut blogul ăsta pentru a-mi exersa stilul și pentru a învăța să scriu cât mai bine, că doar vreau să fiu jurnalistă, deh. Dar am să scriu articole despre ceea ce mă pasionează doar (cum sunt cele cu actorii din seriale, spre exemplu), nu și despre lucruri care nu-mi plac, dar care sunt considerate de unii sau alții chestii serioase. În rest vreau să scriu despre filme, cărți, să-mi public toate creațiile mele literare (le-aș spune altfel, dar nu știu cum; compuneri sună prea de clasa a 3-a, iar altă idee nu am). Probabil voi scrie și despre altele, nu se știe ce idei o să am în viitor. E blogul meu și trebuie să-mi placă mie în primul rând, că doar pentru mine l-am făcut . Dar aș fi ipocrită să spun că nu aș fi fericită dacă mi-ar aprecia și alții munca. Îmi doresc să fiu citită și plăcută. Că voi fi judecată de unii o știu bine. Dar până la urmă riscul ăsta ni-l asumăm în fiecare zi, cu fiecare gest pe care-l facem sau fiecare sunet pe care-l emitem. Până la urmă contează să plăcem cui trebuie și cui contează cu adevărat, zic eu.
Bine ai venit in blogosfera !
RăspundețiȘtergerehttp://renegate4ever.blogspot.com/