luni, 20 februarie 2012

Fragmente


Uneori dragostea e ca o ploaie de vară: vine brusc, este intensă, dar se termină repede. Însă, la sfârșit încă o mai simți. Stropii, rămășițele ploii, te mai ating. Asta a fost iubirea noastră: o ploaie de vară.


Dacă vreodată mă vei vrea înapoi, să mă cauți în adâncul sufletului tău. Acolo mă vei găsi. Amintirea mea îți va spune: "În sfârșit ai venit! Te-am așteptat dar acum vom fi împreună...Indiferent de orice, mereu."Și asta pentru că sufletul e singurul loc unde lucrurile pot cunoaște veșnicia.


*Fragmentele de mai sus fac parte dintr-o compunere pe care am scris-o la 16 ani. De aici vine și romantismul..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu