A pășit curajoasă și a ieșit cu capul plecat.
Nu plângea încă. Nu mai plânsese pe strada din ziua în care fostul iubit ei îi spusese să plece. Nu avea să plângă acum. Nu pentru asta. Era încă un eșec. Probabil ar trebui să se obișnuiască cu asta.
Ultimele săptămâni fuseseră o minciună. Nu avea cum să-i iasă ei totul. Să aibă succes. Să fie apreciată. Ei îi erau rezervate mereu doar locurile din spate. Jobul ăsta bine plătit și plin de oportunități nu era pentru fete ca ea.
De parcă nu ar fi de ajuns starea în care se afla, mai și ploua afară. Ura ploaia, la fel cum ura zăpada, galbenul, stilourile, aniversările, sărbătorile, cartofii prăjiți, oamenii aroganți, reuniunile de clasă și multe, multe altele.
S-a lovit de el. A privit-o și i-a zâmbit. Era frumos, semăna cu un tip dintr-o reclamă la un produs cosmetic, al cărui nume nu și-l mai amintea. Și-a cerut scuze și a plecat, bineînțeles că a plecat. Cine ar intra în vorbă cu o tânără fără prea mult farmec, fără prea multă frumusețe, fără prieteni, fără slujbă și fără planuri de viitor? De fapt, ar putea spune doar ,,fără". E cuvântul care o caracterizează.
Dacă ăsta ar fi fost un film, tipul ar fi rămas. Ar fi întrebat-o de ce e tristă și ar fi invitat-o la o cafea. Ea i-ar fi povestit tot. El ar fi înveselit-o. La sfârșit s-ar fi sărutat. Ar fi urmat mai multe întâlniri cât se poate de romantice, care ar fi dus la o relație. Și ar fi trăit fericiți până când ar fi apărut probleme, rezolvabile și ele, pentru că așa se întâmplă în filme. Dar ea nu trăia în filme. Trăia în realitate. O realitate al naibii de rece și ploioasă. Și nici măcar nu avea umbrelă.
Isi ridica gulerul trench-coat-ului de culoarea nisipului si isi continua drumul, cu capul plecat indeajuns incat sa poata primi direct in crestet in repetate randuri dojana ploii. Aproape ca schita un zambet cand isi dadu seama ca procedase precum strutul... -fara- curaj. Isi repeta, insa, in gand, un discurs a naibii de tupeist. Ii recita, aproape, cu un patos de-a carui existenta nu stia, tot ce nu-i spusese vreodata, nici macar atunci cand el a facut-o sa plece, cu lacrimile adunate-n gropita din barbie.
RăspundețiȘtergereEra ca un fel de puzzle. Din piese multe si mici. Gasea mereu acele cateva bucati asimetrice cu care sa inceapa, insa, de fiecare data parca in acelasi punct, in loc sa se contureze imaginea, totul se imvaluia intr-o panza de paianjen. Asa se trezea, mereu si mereu, cu piese blocate pe te miri unde, cu pioni rataciti de tabla de sah aterizati intr-un puzzle fara noima. Intotdeauna pioni...
Ploaia mocaneasca o sacaia din ce in ce mai rau. Nici replicile alea modificate, ajustate si iar modificate nu pareau sa-si croiasca un drum spre orizont. Se incapatanau sa ramana in impletitura destramata a Styx-ului din mintea ei.
- Ce-ai?
- Fereste-te!
- Ai innebunit?!! Nu te uiti pe unde mergi?
- Ti s-a urat cu viata, femeie?
Pentru o clipa, se gandi ca poate chiar i s-a urat cu viata, apoi reveni la vacarmul ce se crease in jurul sau. A fost la un pas de a se prelinge sub rotile unei nenorocite de Nubira. Ce tampenie, auzi!! Sa mori calcat de un Daewoo Nubira.....
N-a apucat sa inteleaga prea bine cum era sa ajunga captuseala de sfalt, dar realiza ceva: in mohairurile incalcite ale mansardei sale se facu liniste.. Wow!! Era primul moment de liniste deplina, cu toata harmalaia furnicarului din jurul sau... Si nici macar nu maiavea nevoie de umbrela pe care oricum n-o avea.
As mai scrie de 50 de ori pe atat, dar tare mi-ar placea sa continui tu ce ai inceput sa scrii. Desi sunt doar cateva randuri, pe mine m-au prins. Ai niste sentimente care trebuie sa vada lumina.. blogspot-ului, daca nu a tiparului, e pacat sa le tii sub cheie. ..sau cel putin asa imi pare mie. Keep up the good job!
Multumesc pentru apreciere! Cu siguranta voi continua sa scriu, nu stiu daca povestea asta sau altceva, insa o voi face atunci cand voi simti.
RăspundețiȘtergereNu stiu,nu te cunosc...dar ai zis un adevar...Iti multumesc! Pe mine m-a ajutat postarea ta!
RăspundețiȘtergereIti multumesc si eu pentru ca m-ai citit! Ma bucur ca te-a ajutat, dar as vrea sa stiu in ce sens si cum?
Ștergere