Unde l-a pierdut? Și cum l-a găsit? De ce e mereu acolo, în locul ăla specific din sufletul ei? Cum de îi mai poartă încă grija și iubirea? Din ce cauză nu renunță la a-l mai privi, la a și-l aminti, la a-l dori? Cât să se mai gândească și pentru ce să se amăgească? Unde se termina speranța și când începe iluzia? Cum de visul e mereu același și realitatea e tot timpul alta?
Ce e el? Unde e el? Cum e el? De ce e el? Și mai presus de toate, cine naiba e el?
tocmai ti-am citit blogul.m-ai facut sa imi aduc aminte de mine la 20 de ani.am suras la amintirea acelor vremuri de mult apuse.acum am 28.
RăspundețiȘtergereEh, nu a trecut chiar asa de mult timp. Ma asteptam sa zici "acum am 40". Ma bucur ca ti-am starnit amintiri! Si ca exista oameni care se regasesc in ceea ce scriu...
Ștergere